Care pe care

Motociclistul trebuie bătut că depăşea pe unde nu trebuia, iar şoferul trebuie bătut la rândul său ca a deschis ca neamul prost portiera fără se se asigure.

 

Anunțuri

Mulțumesc domnu’ polițist

Să vă zic cum am ajuns să fiu compătimit de un polițist. Povestea începe în luna mai când mă îndreptam spre Cluj. Am ales să merg pe Brașov în loc de Sibiu de dragul variațiunii pe șoselele patriei.

Ajuns în comuna Iernut, între Târgu Mureș și Cluj, simțind destinația aproape și aflat în linie dreaptă, dau să depășesc melcul din față, care își întindea antenele astfel încât nu vedeam echipajul de poliție din lateral. Ce nu văzusem era că am atentat la viteza celui din față pe linie continuă fiind. Și cum trec cu roțile din stânga pe contrasens și văd cum se deschide ușa loganului, iar un picior de polițist își face apariția hotărât pe marginea șoselei. O anunț deja pe soție că ea va conduce la întoarcere și semnalizez dreapta.

Nenea milițianu’ se prezintă, cere actele, iar eu scrupulos le caut și îi întind bolitinul, talonul și permisul. Se uită omul pe ele, toate bune și apoi îmi cere rivigneta și RCA-ul. La fel de scrupulos le caut și pe cele două, îi dau chitanța de rovignetă iar RCA-ul pauză și încep să simt stropii de transpirație făcându-și apariția pe frunte. Creierul procesa vrute și nevrute (deci permisul pentru depășire pe linie continuă, n puncte, n milioane amendă .. deja începeam să mă resemnez). Omul se uită pe chitanța de rovignetă și zice că e expirată. Eu de colo, cum așa, că mă știu în regulă. Eram în mai, da? Era expriată din decembrie. Uituc, nu dați cu pietre. Îl pun să se uite în geam, dar destinul parcă vroia să rămân și fără talon și numere la mașină în acel început de concediu. A, da, și nici copie de RCA nu aveam la mine, căci avusesem o belea cu ceva luni în urmă și cine să mai facă din nou copie.

Deci, RCA aveam, dar nu la mine, pe linie continuă călcasem și rovignetă lipsă. Încep să-i zic omului că eu am tot circulat pe drumurile publice și că nu mi-a venit nicio amendă. Tot socoteam și îmi ieseau vreo 5 amenzi de venit. La care el se uită la mine, îmi întine actele și îmi zice: nu vă mai dau nimic că la cât o să vă vină acasă vă ajunge.

Și gură aurită (n-)a avut. După socotelile mele trebuia să primesc într-adevăr 5 amenzi, adică în jur de 12-13 milioanela buget de la subsemnatul fraier. Zilele trecute mă sună soția, eu la Oradea fiind, și mă întreabă:

Ce crezi că am în mână?

Biletul câștigător la loto? zic eu

Nu, altceva ce așteptai de ceva vreme.

Mă dau bătut după alte câteva încercări nereușite și mă lovește în timpan cuvântul amendă.

Vine și vestea bună, anume că aceasta ar trebui să fie a 4-a în ordine cronologică, deci de 3 am scăpat. Nu știu cum, dar prima impresie asta este.

Așa că mulțumesc domnule polițist!

Despre distracția cu plata în 48 de ore a amenzii la jumate de preț într-un loc și despăgubirea aia nenorocită pe care retarzii de la CNADNR o percep abuziv, în alt loc, poate vă zic în alt episod. Și despre troglodita care mi-a răspuns la telefon la informații CNADNR (unii merită să fiți plătiți cu parul).

Atitudine

Vorbeam pe undeva că nu contează cum arăți ci mai degrabă ce atitudine ai. Și când spun asta nu mă gândesc la gheecșii din liceu care nu erau în stare să agațe o fată, ci la Poliția română.

Îmi amintesc de o discuție cu un străinez în timpul unei deplasări prin străinezia care îmi zicea dragul de el că a aterizat pe Otopeni și polițiștii nu i s-au părut în niciun fel fioroși. Mai degrabă erau niște băieți de la cine știe ce firmă de pază și rupt gioale care l-au impresionat pe omul în cauză. Vasăzică polițistul tre să aibă o atitudine de om feroce, să te pătrundă cu ochii până în ceafă de să-ți curgă sudorii pe șiră mai ceva ca unui student alergat de mineri pe la Universitate. Eu care credeam că el trebuie să stea la pândă pe la curbe, să se roage de infractori cu frumosul să-i bage în dubă, să își ia palme de la indivizi diverși și câte și mai câte. Atitudine de milogi. Aproape în orice țară vestică am fost, mai că îmi îngheța sângele în vene când vedeam polițiști (exclus Rusia :)). Aproape peste tot au niște posturi de centurioni – polizei, carabinieri, olandezi, nordici etc.. Nimic nu pare să-i poată îndupleca. Și chiar dacă e doar o imagine, funcționează.

Îmi mai amintesc de ceva. În facultate fiind mă jucam de-a PR-ul într-un ONG studențesc. Și într-o zi, privind la Vacanța Mare, pe vremea când mai era ceva de văzut la ei, mă lovește ideea că Garcea este un om lipsit de noroc și de pic de etichetă și că eu voi fi cel care va reabilita imaginea miliției locale. Pun mâna pe receptor, formez fixul de la IGP, cer la comunicare, îmi răspunde o tanti, îi zic țelul meu cu avânt de șoim al patriei la care ea îmi zice entuziastă că Poliția derulează campanii de imagine bla bla bla … și așa s-a tăiat filmul. Ce naiv!!!

Ai noștri cu mapa.

Și acum uitați-vă la ăsta, care e din Green Cove Springs, un oraș metropolă din State cu 7.000 de locuitori. Credeți că ar reacționa la fel ca băieții de mai sus?