Să ne responsabilizăm, primesc, dar nu de tot

Una dintre întrebările care face ca sudorii să năpădească frunțile PiaRilor în miez de noapte este cea referitoare la ce înseamnă până la urmă CSR-ul? Sunt companiile cu adevărat preocupate de gărgărițele care le cumpără produsele sau totul este un act de bravură care trebuie să mai halească niscaiva buget de comunicare?

Ei bine adevărul este undeva afară :). Dar înainte să ieșim afară, o variantă ar fi să pășim înuntru, pentru o lecție de CSR. Pe 15-16 mai se adună la European CSR Lessons o echipă de comunicatori  și nu numai, de prin țară și de prin altele, ca să își împartă în mod egal și imparțial înțelepciunea participanților.

Așa că dacă vă pasă de cum ar trebui să se întâmple CSRul ăsta pe plaiurile unde altă dată Miorița nu investea în salvarea naturii, încercați să ajungeți la eveniment. Nu știu dacă domnițele și domnii care și-au dat întâlnire marți  la 11 trecute fix vă vor răspunde la întrebarea metafizică de mai sus, însă cu siguranță vor da niște motive să ne mai punem alte întrebări. Iar întrebările nu strică, pentru că de obicei sunt în căutarea unui răspuns.

Mâna-ntinsă şi bala prelinsă!

Vrem, vrem, vrem, tot vrem mai mult. Dar facem mai mult? Nu este o noutate faptul că avem cam 8 milioane de asistaţi sociali sub diferite forme, unele întemeiate, altele care atentează la morala omului de rând. Avem orbi care văd suficient de bine să conducă maşini, avem persoane cu deficienţe locomotorii care aleargă după tren, avem oameni inapţi de muncă, dar care o ard prin grădină, avem oameni care primesc subvenţii de la stat pentru nevoi pe care nu le au. Iar pe de altă parte ne plângem de conducere, de hoţii de la companii, de tunurile date de cei care vând fabricile la fier vechi. Păi tu îţi furi singur căciula şi apoi ai tupeul să arăţi cu degetul spre alţii? Bine zicea un psiholog că e greu să arăţi spre tine că te ţine mâna din încheietură, în schimb spre celălalt este atât de uşor.

Vrei mai mult? Scoală de pe târtiţă şi fă mai mult. Munceşte mai mult, eficientizează-ţi cheltuielile, învaţă lucruri noi, zbate-te, nu mai sta pe cur aşteptând să pice lucruri din cer. De acord, tara comunismului, care ne-a făcut dependenţi de punga statului este încă prezentă, dar şi capacitatea omului de a sta şi de a nu face nimic aşteptând să-i pice este fenomenală şi se complace de minune cu modelul amintit. Am cunoscut mulţi de-o vârstă cu mine care sunt dispuşi să câştige mii de euro fără să aibă acoperire în muncă. Şi ăştia or să aibă copii cândva, pe care îi vor plăsmui după chipul şi asemănarea lor.

Hai să demonstrăm pe dos. Hai să arătăm că suntem deştepţi, că tot curentul ăsta care a fost stârnit de ROM pe net este întemeiat. Nu mai toleraţi hoţii din jurul vostru doar pentru că sunt prieteni sau rude şi pentru că alţii fac la fel. Hai să nu ne mai furăm singuri căciula la nesfârşit.

 

Cel mai tare în brand

Nu este nici Arnold, nici Van Damme,nici Dancăn Măclaud și nici Chuck Norris. Este tot băutura doctorie, de care nu ne putem despărți, Coca Cola.

Conform Interbrand top 100 pentru anul ăsta arată cam așa:

De remarcat că în top 10 există o singură schimbare. Nokia a schimbat locul cu Apple. În rest toți au rămas pe poziții.

Metodologia de calcul include trei criterii:

  • performanța financiară (adică bănetul adus investitorilor)
  • rolul brand-ului (cât din decizia de cumpărare a depins de brand, excluzând prețul și caracteristicel produsului)
  • și puterea brand-ului (capacitatea brandului de a securiza vânzări în viitor pe baza unui set de 10 factori)

Stereotipuri pe pereți

Ce-ai zice dacă ți-aș spune că stereotipurile sunt cuprinse într-un calendar? Fiecare vedem lumea din jurul nostru prin propriul hublou. Bulgarii au ceafa lată, nemții sunt preciși, elvețienii sunt prea preciși, italienii sunt niște gigolo, americanii sunt bătuți în cap etc.

Niște băieți inspirați ne propun o panoramă internațională pe care o putem atârna chiar pe perete.

Cum văd americanii lumea atunci când se uită și la altceva decât în oglindă

Europa

Citește în continuare „Stereotipuri pe pereți”

Vreau să sune telefonul!!!

Indiferența este la modă. Exemple avem destule, iar durerile conaționalilor străbat cele mai nebănuite locuri, de la cot până la cur și retur.  Făcând abstracție de momentele când nu luăm atitudine asupra unei probleme sociale, există și acelea când prin acțiunile noastre facem rău fără să realizăm.

Un exemplu sunt apelurile abuzive la 112. Conform statisticilor 3 din 4 apeluri în România sunt false. Adică din 2000 de apeluri într-o oră, aproximativ 1.500 sunt pierdere de timp și posibile decese ale celor care întârzie să fie preluați de operatori din cauza retarzilor. Statisticile mai arată că apelanții sunt tineri. Adică nu e de ajuns că am primit prostie la împărțeala universală să nu putem duce, dar ea se și proliferează. Pe același principiu al apelurilor anonime pentru că avem minute gârlă în rețea, cei care au descoperit că lângă poarta gratuității numerelor de relații clienți stă și 112, îl abuzează cu dăruire.

Asociația React derulează o campanie de conștientizare a inconștienței celor care tratează 112 ca pe mesageria vocală proprie și asupra vieților care se pot pierde prin apelurile false.

Ai rămas fără benzină? Nu suna la 112. Ia-o pe jos ca să ai cracul frumos.

Ți-a rămas pisica în pom? Nu suna la 112. Scutură compacul să vadă și ea ce e ăla cutremur.

Ai făcut accident și nu e nimeni rănit? Nu suna la 112. Încearcă la service să faci programare.

Ești plictisit, și nu ai cu cine să vorbești? Nu suna la 112. Privește în oglindă și vorbește, sigur ți se va răspunde.

Vrei să faci o glumă sau să spui un banc? Nu suna la 112. Încearcă mai bine cu pisica din pom.

Vrei să știi cât este ceasul? Nu suna la 112. Scrie deja pe telefonul de pe care apelezi retardule.

Nu vrei să mergi la școală? Nu suna la 112. Returnează creierul până nu expiră perioade de 30 de zile pentru money back.