Resemnarea și nepăsarea

i_lied_get_over_it_politician_vo_1158085

Cele mai bune prietene ale românului. Nu râul, nu ramul, ci tremurul temător specific sclavului asuprit. Șapca strânsă în mâini, spatele ușor adus, capul plecat, ochii supuși, mimica îngenuncheată, e peisajul din realitatea considerată apusă, din perioada comunistă, însă, pe care sunt sigur că-l mai regăsim la tot pasul prin instituțiile de stat și nu numai.
Citește în continuare „Resemnarea și nepăsarea”

Sula şi prefectura

Departe de mine să devin apărătorul sau opozantul vreunei părţi dintre cele implicate în cele ce urmează, însă mi se pare că teatrul este evident.

De câteva zile unii oameni din presă se întrec în titluri de genul: În ţară lumea e înzăpezită, iar ei schimbă guvernul. Nelipsite sunt şi expresii şi adresări de genul trenul groazei, strada morţii sau părăsiţi în pustiu. Pe bună dreptate unii oameni dau faţă cu Sf. Petru şi cu Aghiuţă până când vreun jandarm întinde mâna prin crăpătura uşii de peste nămeţi şi îi trage afară. Dar de aici şi până la manipularea asta obosită doar cu scopul de a înrăi lumea mi se pare cale lungă.

Ne-am obişnuit ca la fiecare băşină trasă prin ţară, la fiecare rateu de poliţist, controlor, amploaiat de duzină, ţeavă de gaze explodată sau Dumnezeu mai ştie ce prostie să iasă premierul, preşedintele şi armata la raport. Ei bine nu. Nu e treaba lor. Dacă veţi privi peste hotare, purtătorii de cuvânt sunt bine definiţi, de la şeful poliţiei până la cel al statului, fiecare ştiind când trebuie să iasă în faţa bliţurilor şi de ce. Şi în cazul nostru există nişte responsabili de fiecare comandament, unii cu drumurile, unii cu salvarea, alţii cu deszăpezirea şi tot aşa.

Morar, moral, mortal

Today is a good day for science zicea Dexter în legendarul desen animat. Today is a good day for suing s-au gândit Groparu și DailyCorcodac.ro când le-a ajuns cuțitul la os. Aflu și eu după ani lumină că Morar și Buzdugan, pe care uneori îi mai ascultam la radio, se înfruptă de ani buni din creațiile Academiei Cațavencu, ale bloggerilor și nu numai. Însă se pare că Morar e mai pofticios decât Buzdugan, și nici nu se șterge pe la guriță după ce gustă cu nesaț din prăjiturile altora.

Apăi dragilor, cum rahat să evoluăm noi în colțul ăsta de rai populat cu draci, dacă ne batem joc de munca celor din jur și se mai umflă și tărâța în noi în FM? Păcat că a durat atât până s-a ajuns în penal.

 

Suntem retarzi si ne meritam soarta

Petrom a anuntat profit dublu la 9 luni comparativ cu aceeasi perioada a anului trecut. Principalul motor al cresterii a fost ghici ciuperca: cresterea pretului. Sa sfidam prostul cu o flegma intre ochi. Dupa stirea asta, intr-o societate sanatoasa la cap ar trebui sa asistam la reactii.

Sunt foarte curios daca vreun blogger de la redescopera va pomeni ceva de poveste!

Treburi lăptoase

Ziceam ieri că am fost la cumpărături. Laptele nu ne lipsește niciodată din coș și nici acum nu era să plec fără. Mă duc să iau din raft și văd 3,99 lei un litru. WTF? Adică a ajuns 1 litru de lapte aproape 1 euro?

Acum, uitându-mă la România, te iubesc, probabil cea mai bună emisiune de investigații de la noi, m-a apucat din nou tremuriciul de nervi. Unul dintre subiectele abordate în această seară este cel al laptelui autohton, care ajunge la porci, în timp de noi bem lapte de import de la unguri sau de la polonezi, conform tipei de la comunicarea Albalact.

80% din laptele produs la noi este neconform. Adică dragă domnule nu e tras prin țeavă și muls automat și asta înseamnă că are conținut nociv. Și totuși toți tânjim la un litru de lapte de la țară, ba mai mult, ne uităm la el ca la diamante. În tot acest timp mii de români beau zilnic astfel de lapte și au băut de sute de ani și nu au avut nimic. Nu zic că alimentele nu trebuie să treacă printr-un proces tehnologic care să le asigure puritate, dar sunt sigur că lucrurile se pot face și prin metode mai simple, nu doar printr-o singură cale, standardizată și inflexibilă. Mulțumim UE. Maibine să mergem să bem de la raft, laptă hrănitor, spălat, pieptănat și reîncarnat, care are 4,5% zahăr.

Un litru de lapte de țară se vinde către procesatori cu 60-90 de bani. Da, adică de 40 de ori mai puțin decât dăm noi pe el la raft. Păi în cazul ăsta să-l dăm la porci zic.

Și industrializarea a avut grijă să le rupă picioarele și micilor fermieri din alte țări. În 2009 în Europa văcarii aruncau laptele pe sediul UE și pe câmp, pentru că ajunsese la 18 cenți litrul. Nu s-a schimbat nimic de 2 ani.

 

N-ai cu cine

Noi, oamenii din UniCredit, suntem dedicati sa aducem un plus de valoare clientilor nostri.”  Plus valoare, adică o cruce pe mormânt după ce faci atac de nervi.

Azi am ales să fac o mișcare foarte proastă. Eram cu soția la o sucursală UniCredit și vroiam să ne alimentăm un card de debit. Intrăm în bancă, dăm să mergem la ghișeu, unde nu era nimeni, și în holul de intrare vedem un aparat mare, nou și frumos, unde tanti de la casierie îi explica unei persoane cum să facă banking automatikum.

Eu zic, tiiii iată că au introdus și băieții aiștia ATM-uri care nu doar dau bani ci îi și iau, ca să nu stai coadă la ghișeu și să înjuri babele care confundă bancnotele de 5 lei cu alea de 50. Îi zic fericit jumătății mai arătoase din familie să facem treaba la bancomat că e mai cool așa. Zis și făcut, depunem banii și plecăm fericiți.

Nu ne imaginam ce urmează.

Citește în continuare „N-ai cu cine”

Vine badea pe cărare

Văzând pe la alții pe garduri scris mare despre cel mai nou reportaj din seria România, te iubesc, mi-am amintit că am pe sub pat ascunse niște planuri de autostrăzi. Cel vechi apare și prin material.

Asta pentru că și eu am o problemă cu distrușii aștia care ne scuipă în față sistematic când e vorba de a civiliza sistemul de drumuri autohton.

Istoria, cu simțul ei supradezvoltat al umorului a ales să marcheze hărți în ’69 și în ’96.