Somnul PR-ului naşte o societate tâmpită

Da, chiar aşa. Cum şi-au permis tablagii, garcea, milițienii să amendeze un om care trecea neregulamentar strada şi, mai mult, la refuzul legitimării să îl încătuşeze cu bestialitate?!?

Prin 2005, când vedeam un promo obosit la Vacanța Mare şi luam o porție de garcea, împins şi de imaginile veşnice ale polițistului american în fața căruia te caci pe tine încă de la primele vorbe, mi-a venit idea să sun la IGP şi să le propun o campanie de PR. Avântul instituțional îmi întrecea expertiza sau nivelul de percepție a realității dar am sunat cu aplomb şi naivitate şi m-am lovit de o voce feminină care m-a bla blaaaa blaaa asigurat că se derulează bla bla multe campanii de imagine ale Poliției Române.

De atunci şi până zilele astea, când o cetățeană s-a pus perpendicular pe voința organului de ordine, am abandonat subiectul. S-ar părea că la fel a făcut şi departamentul de PR din cadrul Poliției Române. Deşi sunt convins că sunt foarte mulți oameni care fac cinste acestei meserii în România, presa, mediile de comunicare în general şi chiar discuțiile la un pahar de vorbă favorizează mai degrabă polițistul prost, beat, cu exces de zel, infractor, neputincios în fața telefonului către superiori şi în multe alte ipostaze nedorite. Sunt zale în lanțul cu care ne legăm zilnic de picior bila care ne duce din ce în ce mai adânc în haosul nerespectării legii şi a sfidării conceptului de regulă valabilă pentru mase. Nu voi intra în polemica faptului că vorbim şi de un efect al palmelor pe care legea le-a încasat constant de la clasa politică până nu demult, iar politicul este breaking news pe toate gardurile.

Aşa că aştept cu nerăbdare ca PR-ul să devină instrument şi pentru Poliție, nu doar pentru DNA şi ANAF.

Pășunile Raiului

Steinbeck este unul dintre autorii care dezlipesc fiecare sentiment și gând de pe sufletul și mintea omului, în încercarea de a pătrunde acolo unde lucrurile sunt veșnic echilibrate. Doar că în Pășunile Raiului descoperirea este de cele mai multe ori un haos. Omul este viciat, mutilat din naștere sau de semenii cu care trăiește, se resemnează, nu are aspirații mai sus de nimicnicia propriei ființe în ciorba societății. O incursiune într-o comunitate aflată într-un loc râvnit și, totodată, al deșertăciunii pentru locuitorii săi.

De ce nu ma violezi Costele!?!

Probabil că unii ați văzut știrea care ne povestește cum un profesor certat cu morala zică-se ar fi târât o piți de 17 ani fată nevinovată prin chinurile sexului. Mai nou gurile rele spun că fetei întâi i-a plăcut și apoi nu i-a mai plăcut și tot așa.

Ei bine treaba asta mi-a amintit de o vorbă a profei de română din clasele 5-8: să nu te mire dacă o sa fii violată la colț de stradă dacă porți un tricou cu „touch me” scris mare pe piept. Și mare dreptate avea stimabila. Multe distruse își etalează toate cele prin țoale mulate, perdele pe post de bluze și alte haine lipsă și apoi se îndoiesc de moralitatea hăndrălăilor care băloșesc în trena lor.

În cazul de față povestea fătucii atârnă de un fir de păr mai subțire decât unda radio. Eu unul m-am plictisit de proștii care mânjesc în stânga și-n dreapta ca să nu mai pară ei ieșiți din context.