Viaţa la coadă

image

Părinţii ne povesteau cum bunăoară stăteau la cozi şi cum toată ziua era o coadă interminabilă la magazine. Acum totul s-a schimbat. Oare? Ia să vedem:
– când ţi se naşte copilul stai la coadă să-l declari la evidenţa populaţiei;
– când îl înscrii la grădiniță stai la coadă;
– când mergi la cumpărături stai la coadă la casă;
– când îţi place de cineva s-ar putea să stai la coadă;

Citește în continuare „Viaţa la coadă”

Să mai zică cineva că Dumnezeu nu te încearcă

Milano, mâncăm de prânz, soţia nu poate duce toată porţia de paste. Zic hai să luăm la pachet, nu mi se pare nimic rușinos, ba chiar ceva de făcut oricând poţi evita aruncarea mâncării. Ea zice hai să nu ne complicăm. Aveam să ne întâlnim cu cineva şi să fi cărat mâncarea de colo colo nu era tocmai comod. Zăresc pe geam un nene care părea că s-ar fi bucurat să primească niste paste calde şi zic să-l fericim pe om. Zis şi făcut, luăm pachetul şi când să i-l întindem nevoiaşului acesta scutură nervos din cap de două ori trădând zbuciumul puţinei lucidităţi rămase între urechi. Asta e, mergem mai departe. Pun caserola în rucsac convins că nu va curge şi că vom găsi repede un altul, mai cooperant, pentru care foamea învinge raţiunea .. sau lipsa ei.

După o vreme verific rucsacul ca să văd dacă nu cumva curge şi … surpriză, mai multe lucruri bălteau în grăsime. Ooof! Scot, şterg, plec mai departe cu caserola în mână. Ne vedem de treabă şi după vreo 30 de min de mers prin Brera dăm de un alt homeless. Uşurare, alerg spre el ca spre iubirea regăsită, îi întind mâncarea şi primesc un „grazie, ciao!”. Mulţumirea cred că a fost a lui, iar salutul părea de mai sus, de mult mai sus, dar sper de bine.

P.S. ştiu, la carte zice să faci rugăciunea şi pomana în taină, dar povestea asta pare prea ruptă din cele cu învățăminte.

Copilul cu laptopul împușcat

Da, m-am tot gândit cum să fac să sune titlul a poveste, pentru că fără doar și poate, întâmplarea aceasta va face istorie în cultura familiei americane și nu numai. Cu siguranță ați auzit de Tommy Jordan sau mai degrabă l-ați văzut în timp ce trăgea cu indignare 8 gloanțe în laptopul fiicei lui de 15 ani. Dacă nu l-ați văzut încă vă invit mai jos să vă alăturați celor peste 14.000.000 (da, paisprezece milioane) de persoane care au aflat cum Facebook a schimbat regulile educației în familie.

Filmul a fost postat miercuri, pe 8 februarie 2012, și a devenit viral instant. Vineri, când l-am văzut avea câteva sute de mii de vizualizări care au devenit foarte repede milioane, iar acum este la 14.014.895.

Cred că sunt câteva lucruri interesante de observat. Iar acest lucru reiese nu doar din film, ci și de pe profilul de Facebook al lui Tommy Jordan, unde acesta a ținut lumea în priză cu evoluția și urmările viralului.

Citește în continuare „Copilul cu laptopul împușcat”

Despre moarte

În Coran stă scris că singurul lucru sigur pe această lume este că murim. Cum, când, de ce, ne este rezervat doar nouă să aflăm. Nu reușesc să nu fiu surprins de fiecare dată când aflu că cineva cunoscut a murit. Poate că este senzația că ieri pălăvrăgeam, iar acum nu mai este, sau pentru că a trecut în lumea celor drepți pe neașteptate sau pur și simplu mă face să-mi amintesc faptul că viața e ca un fir de acrobat bine întins pe care mergem cu siguranța unui trotuar lat de 1 metru.

Miercuri mă aflam în vizită la ai mei, ajutându-l pe tata la calculator cu niște acte. Auzim ceartă la vecinii de la etajul superior. Nimic neobișnuit. De ani buni discuțiile din familia lor se desfășoară pe un ton de luptă. Așadar trecem cu vederea și ne așezăm la masă. În acest timp o vecină de la o altă scară ne sună și ne anunță că băiatul celor de sus s-a aruncat de la etaj.

Citește în continuare „Despre moarte”

Pentru cine își dorește un cățel

Se zice că ne naștem egali. Mogâldețele astea de mai jos nu știu ce înseamnă egal și foarte probabil să nu poată să afle vreodată. Dar măcar ar putea avea șansa la un culcuș cald și să vadă primăvara, pentru că pe vremea de afară nu cred că o vor prinde.

E o ocazie pentru cei care doresc un câine să-l primească gratuit (se află în grija mamei lor în curtea Romenergo, pe calea Floreasca, la gardul despărțitor de zona unde se construiește), să-l educe cum vrea (nu cred că au mai mult de 3-4 săptămâni) și să facă o faptă bună.

Mama lor e de talie medie, așa că nu vă veți trezi cu o dihanie peste un an în casă sau în curte.

 

Cum să primești cadouri

Deși suntem aproape de una dintre perioadele din an când ar trebui să fim preocupați de ce oferim cadou, firea nu ne lasă să nu ne gândim și la ce vom primi. Contrar primei impresii, a primi un cadou poate fi cel puțin la fel de greu ca și a oferi unul.

Gândește-te doar cât de stânjenitor devine momentul când cadoul primit nu îți place. La fel de interesant este, lucru trăit pe viu de subsemnatul, să primești un cadou expirat. Și nu mă refer la salam, ci la un produs cosmetic, uitat de vreme prin vreun sertar, dar adus la viață de amintirea zilei mele de naștere.

Ghidul bunelor maniere spune așa: “Cel care primește un dar îl va deschide în fața musafirului și nu-i va strica bucuria protestând că e prea scump, că nu trebuia sau, mai rău …. că are oroare de bibelouri. Va mulțumi, se va bucura și chiar va reveni cu comentarii agreabile de câteva ori în aceeași seară. Dacă un cadou nu ne place, ne vom ascunde nemulțumirea. În nici un caz nu vom spune: Ce să fac eu această șampanie? Mai am încă zece sticle! Copilului ce s-a străduit să ne aducă un ruj ce nu ni se potrivește sau un vas de flori ce nu ne place nu-i vom face atunci, pe loc, nici un fel de observație. Vom deschide o discuție pe această temă cu altă ocazie și-l vom învăța cum se cumpără un cadou.” Asta nu înseamnă să fii ipocrit, ci politicos.

Citește în continuare „Cum să primești cadouri”