Ken is back. GYMKHANA 5

Cuvintele sunt în plus!

Anunțuri

Ție de ce ți-e frică?

Hipopotomonstrosecvipedaliofobia este după cum bine v-ați dat seama teama de cuvinte lungi, sau cel puțin așa reiese din articolul de aici, preluat de Yahoo de pe Cosmopolitan. Ceea ce nu înțeleg este de ce se preia un articol vechi de mai bine de doi ani. o_O

Alte temeri sunt:

Ergofobia – teama irațională de muncă. Ar putea deveni noua boală a României.

Oneirogmofobia – teama de vise erotice :))

Olodaxofobia – teama de opiniile altora. Pe noi ar trebui să ne îngrijoreze mai mult opiniile mele.

ranofobia – teama de rai. Cum să-ți fie teamă de rai, și de rai cu r nu cu R? Poate doar dacă ai limba despicată.

Pteronofobia – teama de a fi gadilat cu pana. Bring it on!!!

Alketrofobia – teama de gaini. Parcă și văd persoana respectivă torturată cu o găină. Întrebarea este vie, moartă?

Geliophobia – teama de a rade. Noi nu avem griji că românii se plâng permanent.

De acum se trage doar pe nas

Când credeai că le-au inventat pe toate vânzătorii de plăcere lichidă te lovesc peste scăfârlie cu genialitatea lor debordantă.

Beutorii de arome fine au de acum plăcerea să-și tragă pe nas preferatele. Se cheamă oxy shots , iar efectul e mai garantat decât dacă câștigi la loto sau îți nimerește Neti horoscopul deoarece intri in the zone de 4 ori mai rapid decât când le dai pe șoseaua gâtului. Drogații știu de ce.

Acum putem muri fericiți de beți.

P.S. Și Proteveul cică „autoritățile din Spania în alertă”. Normal, să prindă și ei rând la suzetă.

vorsprung durch Technik

Aşa zice sloganul unui constructor auto neamţ. Nu mai spun care e pentru că cine ştie cunoaşte, iar cine nu ştie probabil că nu e interesat. Înseamnă „progres prin tehnologie” şi este probabil adresat inginerilor :). Whatever. Ideea este că mi-a venit în cap acest lucru instant când citeam azi dimineaţă că un profesor de fizică din State, acolo unde merg câinii cu covrigi în coadă, s-a apucat să le explice elevilor legile fizicii pe jocul Angry Birds. Da, da, păsărelele furioase, jocul ăla de produce demenţă în masă pe net şi pe telefoanele dăştepte.

Cică urmărind traiectoria înaripatelor se pot ilustra acceleraţii şi alte chestii interesante pentru studenţi. Mă rog, unde vroiam să ajung este că din păcate sistemul nostru e departe, iar îndoctrinaţii noştri de la catedră ştiu în mare parte doar cum să te îndoape cu teorie şi să te pună să o redai ca un radio blocat pe play. Îmi amintesc cu drag de profu’ de fizică din liceu care era un astfel de om, cu gândire pragmatică, nu prins în limitele programei de tâmpit oameni. Ajung să zic şi eu stereotipic că după noi potopu’.

Dar cât timp iegzistă logikă mai există speranţă. Povestea profului minune de peste ocean.