Unii eroi sunt adevărați

Acesta este lucrul care mi-a rămas în minte după ce am văzut Drive. E un film foarte bun. Foarte bun! Și nu spun asta pentru că are de toate: mașini, un fir epic (excelent de simplu), o femeie frumoasă, un actor care promite mult și .. urmăriri de mașini. Am amânat destul de mult să-l văd și satisfacția a fost cu atât mai mare. Coloana sonoră este mișto, iar băieții care s-au jucat la montaj au făcut-0 foarte bine. Dovada este nominalizarea la oscar. Până în ultima clipă te aștepți ca filmul să aibă un final trist, și așa are, însă e cel mai bun mod în care se putea termina pentru personaje. De fapt, ideea principală a filmului se referă la sacrificiu. Nu știu dacă asta a vrut să zică autorul, însă personajul principal pare să fie un Avraam al zilelor noastre, deși omul alege să se pună pe el însuși pe altarul de sacrificiu, și tocmai de aceea primește șansa pe care cei mai mulți dintre eroi nu o au. Un film foarte bun, pe care îl recomand.

Câteva exemple din coloana sonoră.

College & Electric Youth – A Real Hero

Desire – Under Your Spell

Kavinsky – Nightcall

Anunțuri

Crazy, Stupid, Love.

Din afișul Crazy, Stupid, Love ai spune că este încă o comedie cu aromă de orez cu lapte, marca Steve Carell. Dar nu este. E o comedie foarte bună. Pe alocuri am râs bine și nu m-am plictisit o clipă, deși la început eram foarte sigur că mă voi uita la acest film mai mult spre plăcerea jumătății mele mai bune, căreia, surprizăăăă, îi plac mai degrabă comediile romantice, decât filmele de acțiune.

Carell face un rol bun, urmat îndeaproape de puștiul care joacă rolul fiului său. Încurcătura de relații nu mi-a lăsat loc de a prevedea finalul sau ce urmează mai departe de câteva scene, ceea ce mă face să îl pun pe lista de to keep. Așadar un film relaxant și funny, în care doamnele și domnișoarele se pot uita mai ales la Ryan Gosling, și până și eu recunosc că omul are ce arăta, iar bărbații se pot uita mai mult la Emma Stone, sau în funcție de preferințe la Julianne Moore sau la cu 4 ani mai puțin ridata Marisa Tomei. A, da, și joacă și Kavin Bacon, dacă are relevanță.

Filme bune anul are

The Hobbit: An unexpected journey este o nouă ecranizare a romanelor marca J. R. R. Tolkien, care ne va readuce în prim-plan personajele din Lord of the Rings.

The Hunger Games intră la categoria: cum va fi viitorul. Dar mai are și niște clișee și puțin Lenny Kravitz.

The Dark Knight Rises ar trebui să încheie cea mai nouă trilogie Batman. Din păcate Heath Ledger, care a făcut un rol memorabil în filmul anterior dar a și plecat dintre noi, nu mai apare în distribuția care și așa include nume grele.

In time (2011)

Una dintre cele mai interesante idei pe care le-am văzut ecranizate în ultima vreme. Practic tot ce faci se plăteşte cu timp. Moneda universală este preţul vieţii. In time nu este un film de referinţă din păcate. Nici Justin Timberlake şi nici Amanda Seyfried nu fac vreun rol măreţ. Singura reprezentaţie mai aproape de actorie este a lui Cillian Murphy pe care îl ştiţi din numeroase roluri negative.

Pentru că titlul este reprezentativ, în acest film se aleargă foarte mult. Alergi şi te uiţi la ceas, alergi şi iar te uiţi la ceas, care este deosebit, atât de deosebit că toată lumea are acelaşi model pe mână. Ideea filmului e simplă, chiar dacă timpul a înlocuit banii, în continuare există bogaţi, care au timp berechet, în timp ce săracii mor pe capete când li se scurg ultimele secunde prin faţa ochilor.

Film de văzut sâmbătă seara, doar dacă insistă jumătatea frumoasă.

The Thing (2011)

Sotia e amatoare de filme de groaza, iar eu de filme sf si uite asa s-au intalnit utilul cu placutul cand am dat de The Thing. Povestea e simpla: oameni descopera nava extraterestra si extraterestrul aferent, oamenii vor sa se iubeasca cu extraterestrul dar el nu vrea si uite asa incepe sa curga sange.

Singurul lucru interesant al filmului este metoda in care se inmultea. In rest am inceput si eu sa-mi pun aceleasi intrebari ca Dan pe spuse.ro. Cum pot chestiile alea sa construiasca ceva?

Immortals (2011)

Dacă ai o pungă mare de floricele și nu știi la ce film să o razi sâmbătă seara, mergi la cinema la acest film. Nu te aștepta să fii uimit de prestații actoricești sau de o regie desăvârșită. Singurul care mai scoate capul din găoace este Mickey Rourke. Henry Cavill e doar pentru femei, la fel cum Freida Pinto, pe care o știți din Slumdog Millionaire, este doar pentru bărbați. Să sperăm că Henry va fi mai interesant în rolul lui Superman. Iar John Hurt o ține doar în pilde clișee de la un capăt la altul. Este un film de duzină dar dacă ți-a plăcut 300 atunci nu trebuie să-l ratezi.

Nota de pe IMDB mi se pare mare.  Exceptând faptul că efectele speciale abundă și experiența 3D pune spuma în pahar nu prea rămâi cu mult lucru de la film. Poate mințile neștiutoare să afle despre mitologia greacă câte ceva. Cred că cea mai impresionantă scenă este lupta dintre zei și titani, care se lasă cu mult, mult, foarte mult, extrem de mult sânge. Așadar un film de văzut exclusiv la cinema, altfel nu pierdeți vremea.

Thor și omul modern

După repetate dăți în care tot vroiam să văd Thor și ajungeam să mă uit la Two and a half men, iată că aseară l-am văzut. Și a fost drăguț. E un film de duzină însă perfect pentru sâmbătă seară. Are acțiune, are bărbați buni care se dezvelesc, are femei bune care nu se dezvelesc și are și actori care, deși nu fac rolurile vieților lor, dau puțină greutate. Mă refer la Anthony Hopkins, la Natalie Portman și la Rene Russo. Așadar vă recomand să-l vedeți, dacă mai existau oameni în afară de mine, care să nu-l fi văzut, dar, ca de obicei, nu vă faceți așteptări. Va fi mult mai fun așa.

Da, era să uit, dilema homo sapiens. Noi ne inventăm mitologiile, poveștile despre zmei și zâne, paranormalul, ezotericul, scriem cărți SF și turnăm filme și când ni se arată ocultul în realitate refuzăm cu îndărătnicie să-l acceptăm pentru că nu este compatibil încă limitărilor minții noastre. Adică o să vedeți în film că la zei știința și magia sunt același lucru, în timp ce oamenii se încăpățânează să creadă că cele două cuvinte definesc lucruri complet diferite. E foarte interesant cum ajungem să negăm propriile idei imediat ce le mutăm din sfera imaginației în realitate. Și vă întreb, care realitate? Aceea în care suntem amăgiți de simțuri imperfecte precum auz, văz și tactil? Să fim serioși, ne credem mai deștepți de atât, nu?