2.000 de Km

Atât arăta indicatorul de pe bord după ce am revenit în București. A fost lung, dar frumos. Primul road trip petrecut pe plaiurile pe care încep cu tristețe să le consider nemeritate de mulți dintre noi.

Totul a început cu un popas în Sighișoara și câteva zile la Cluj, orașele erau neschimbate, la fel și prietenii noștri (doar nu am fost singur în road trip) de pe acolo. Așa că am decis cu unanimitate să purcedem spre Maramureș. Mai exact spre Bârsana, unde Maica stareță însăși ne confirmase rezervarea de la Vila Bârsana. Până să ajungem însă la locul faptei am trecut prin Baia Mare și pe la Cavnic. Poate nu știți, însă Baia Mare este un orășel drăguț, unde am avut ocazia să fac cunoștință cu bucatele nordice așa cum se cuvine. Nu voi detalia pentru a nu vă distruge tastaturile pe care puteți băloși.

Prima oprire interesantă a fost Cavnic unde ne-am propus să schiem la deal cu mașina. După ce am interogat niște ciobani amabili asupra locului cu pricina ni s-a indicat cu precizie elvețiană panta ascendentă unde se zice că mașina urcă singură drumul. Noi de colo că nu se poate dom’le dar ajungem în vale, oprim motorul, schimbătorul pe liber, piciorul ridicat de pe frână și … minune. Mașina a început să avanseze, ba chiar a prins ceva viteză. Nu sunt fizician și nici nu mi-ai propus să elucidez misterul, însă se vede limpede că porțiunea respectivă pare ascendentă, iar mașina se încăpățâna, aș putea spune, să se deplaseze înainte.

Ajunși la Bârsana am făcut prima dată cunoștiință cu frigul. Pentru că afară erau undeva sub 10 grade, iar cineva avusese insiprația să ne lase geamul deschis la cameră toată ziua. Căldură ni s-a zis că am putea găsi doar în sufletul celui apropiat și sub pătura suplimentară primită, așa că am înghițit în sec și am purces la culcare ca niște bucăți de ceapă cu prea multe straturi.

Cum a fost în Maramu?

Cimitirul Vesel a fost de departe cel mai interesant obiectiv vizitat. Felul cum meșterul … a ales să ia moartea la mișto și cum oamenii au acceptat să pășească în lumea celor drepți nu te poate lăsa indiferet. Imediat după ce am ieșit din cimitir s-a produs și un eveniment unic, un localnic a ales să ne ofere și nouă o licoare fermecată care se zice că vindecă de toate bolile. Are 50 de grade conform specificațiilor tehnice și este 100% naturală.

Două nopți, trei mânăstiri (Bârsana, Săpânța Peri și Șurdești), două mic dejunuri ardelenești și ceva porți din zonă mai tărziu am hotărât să ridicăm ancora și să mergem spre Suceava. A, să nu uit. Dacă ajungeți în nord, mergeți la Memorialul Victimelor Comunismului de la Sighet. Este musai să vedeți ce orori a făcu acest regim și de ce soartă a privat această națiune, care avea înainte de 1945 o clasă politică de invidiat.

Pe drumul spre Suceava am constatat 3 lucruri:

În satul Dragomirești există Muzeul Țărăncii Române, unde o doamnă foarte drăguță te poartă într-o poveste drăguță din secolele trecute.

De la Stațiunea Borșa poți urca cu telescaunul spre Cascada Cailor. Deși nu era prea fioroasă acum, debitul său depinzând de apa de pe versanți, iar Sf. Ilie se vede clar că șomează, cascada merită vizitată, măcar că plimbarea de 30 minute de la telescaun și înapoi vă va ajuta să mai dați jos din slana afumată de la micul dejun din Bârsana. Mmmmm.

DN18, între Bârsana și Iacobeni este cel mai prost drum pe care am mers vreodata în România. Mi-a fost realmente milă de mașina prietenului cu care călătoream și rușine de cei care ar trebui să se ocupe de acel drum. Craterele erau pe alocuri atât de mari că îți era frică să nu vezi vreun chinez în luminița de la capătul tunelului.

La Suceava nimic nou sub soare. Am fost de prea multe ori pe acolo să mai scriu de mânăstiri și de ceramica de la Marginea. Dacă nu ați fost mergeți, dacă ați fost mergeți .. la bere. Musai să vizitați Dragomirna, o mânăstire apropiată de Suceava, diferită total de ce ați văzut sau ați vedea la Putna, Sucevița, Moldovița sau Voroneț.

Dar nu ne-am oprit aici.

Am decis să revenim în București prin Brașov, via Miercurea Ciuc și Piatra Neamț. Cel din urmă oraș nu ne-a produs senzații diferite. Doar înainte de acesta, mânăstirile Agapia și Văratec au avut un aer de poveste. Agapia se deosebește de alte mănăstiri printr-o grădină impresionantă, plină cu flori, prin picturile realizate de Grigorescu și prin numeroasele case ale scriitorilor care alegeau să își petreacă pe acolo timpul. Se poate vizita casa memorială Alexandru Vlahuță, unde scriitorul se întâlnea adesea cu alți literați ai vremii.

Odată ce pleci de la Agapia și te îndrepți spre Văratec, „treci Codrii de Aramă și de departe vezi albind și-auzi mândra glăsuire a Pădurii de Argint”. Și faci asta la propriu, pentru că Google Maps arăta negru pe .. verde, că cele două pâlcuri de copaci încadrează satul. Nu știu dacă doar Călin sau și Eminescu a fost pe acolo, dar e cert că asemănarea este suspectă.

Chiar dacă noi vroiam să ajungem acasă, România nu s-a lăsat și ne-a obligat să mai facem niște opriri. Barajul de la Bicaz, Cheile Bicazului, unde ai impresia că stâncile stau să cadă pe tine și te pot strivi ca pe o gânganie insignifiantă, Lacul Roșu unde am reușit să ne înțelegem cu chelnerii în ciuda diferențelor lexicale și Lacul Sfânta Ana, o minunăție a naturii, unde spre bucuria și suprinderea noastră am auzit mai mult limbi străine (nu doar ungurește J) vorbindu-se.

Drumul de la Gheorgheni la Brașov, E578 a ținut musai să stea în antiteză cu DN18. Mi s-a părut un drum exemplar din toate punctele de vedere. Amicul Mihălțianu mi-a zis ulterior că este proaspăt refăcut (de vreo 2 ani J) și că înainte de a-și băga autorităție bisturiul în bustul său, drumul arăta la fel ca nenorocirea din nord. Oricum ar fi, eu n-am văzut drum recent făcut la noi care să fie așa de bun.

Și totul s-a încheiat cu 2.000 de km mai mulți pe bord, cu vreo 3 kilograme în plus și 700 de poze și filmulețe. Lăsați străinătatea să mai aștepte.

Anunțuri

Dă în taste

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s