Despre moarte

În Coran stă scris că singurul lucru sigur pe această lume este că murim. Cum, când, de ce, ne este rezervat doar nouă să aflăm. Nu reușesc să nu fiu surprins de fiecare dată când aflu că cineva cunoscut a murit. Poate că este senzația că ieri pălăvrăgeam, iar acum nu mai este, sau pentru că a trecut în lumea celor drepți pe neașteptate sau pur și simplu mă face să-mi amintesc faptul că viața e ca un fir de acrobat bine întins pe care mergem cu siguranța unui trotuar lat de 1 metru.

Miercuri mă aflam în vizită la ai mei, ajutându-l pe tata la calculator cu niște acte. Auzim ceartă la vecinii de la etajul superior. Nimic neobișnuit. De ani buni discuțiile din familia lor se desfășoară pe un ton de luptă. Așadar trecem cu vederea și ne așezăm la masă. În acest timp o vecină de la o altă scară ne sună și ne anunță că băiatul celor de sus s-a aruncat de la etaj.

Citește în continuare „Despre moarte”

Anunțuri

Pentru cine își dorește un cățel

Se zice că ne naștem egali. Mogâldețele astea de mai jos nu știu ce înseamnă egal și foarte probabil să nu poată să afle vreodată. Dar măcar ar putea avea șansa la un culcuș cald și să vadă primăvara, pentru că pe vremea de afară nu cred că o vor prinde.

E o ocazie pentru cei care doresc un câine să-l primească gratuit (se află în grija mamei lor în curtea Romenergo, pe calea Floreasca, la gardul despărțitor de zona unde se construiește), să-l educe cum vrea (nu cred că au mai mult de 3-4 săptămâni) și să facă o faptă bună.

Mama lor e de talie medie, așa că nu vă veți trezi cu o dihanie peste un an în casă sau în curte.

 

Cum să primești cadouri

Deși suntem aproape de una dintre perioadele din an când ar trebui să fim preocupați de ce oferim cadou, firea nu ne lasă să nu ne gândim și la ce vom primi. Contrar primei impresii, a primi un cadou poate fi cel puțin la fel de greu ca și a oferi unul.

Gândește-te doar cât de stânjenitor devine momentul când cadoul primit nu îți place. La fel de interesant este, lucru trăit pe viu de subsemnatul, să primești un cadou expirat. Și nu mă refer la salam, ci la un produs cosmetic, uitat de vreme prin vreun sertar, dar adus la viață de amintirea zilei mele de naștere.

Ghidul bunelor maniere spune așa: “Cel care primește un dar îl va deschide în fața musafirului și nu-i va strica bucuria protestând că e prea scump, că nu trebuia sau, mai rău …. că are oroare de bibelouri. Va mulțumi, se va bucura și chiar va reveni cu comentarii agreabile de câteva ori în aceeași seară. Dacă un cadou nu ne place, ne vom ascunde nemulțumirea. În nici un caz nu vom spune: Ce să fac eu această șampanie? Mai am încă zece sticle! Copilului ce s-a străduit să ne aducă un ruj ce nu ni se potrivește sau un vas de flori ce nu ne place nu-i vom face atunci, pe loc, nici un fel de observație. Vom deschide o discuție pe această temă cu altă ocazie și-l vom învăța cum se cumpără un cadou.” Asta nu înseamnă să fii ipocrit, ci politicos.

Citește în continuare „Cum să primești cadouri”

In time (2011)

Una dintre cele mai interesante idei pe care le-am văzut ecranizate în ultima vreme. Practic tot ce faci se plăteşte cu timp. Moneda universală este preţul vieţii. In time nu este un film de referinţă din păcate. Nici Justin Timberlake şi nici Amanda Seyfried nu fac vreun rol măreţ. Singura reprezentaţie mai aproape de actorie este a lui Cillian Murphy pe care îl ştiţi din numeroase roluri negative.

Pentru că titlul este reprezentativ, în acest film se aleargă foarte mult. Alergi şi te uiţi la ceas, alergi şi iar te uiţi la ceas, care este deosebit, atât de deosebit că toată lumea are acelaşi model pe mână. Ideea filmului e simplă, chiar dacă timpul a înlocuit banii, în continuare există bogaţi, care au timp berechet, în timp ce săracii mor pe capete când li se scurg ultimele secunde prin faţa ochilor.

Film de văzut sâmbătă seara, doar dacă insistă jumătatea frumoasă.

Tanti Roz îl salvează pe Oscar

Sau Peggy Blue sau Moş Crăciun sau spectatorii din sală sau Tanti Roz (Oana Pellea) sau Dumnezeu. Oricine ar fi trebuit să-l salveze pe Oscar (Marius Manole), doar să nu pice în mâinile nenorocitului de cancer.

Aseară am fost la  Oscar şi Tanti Roz, la Bulandra, la sala de la Grădina Icoanei. O piesă care nu te poate lăsa indiferent. Nu doar pentru că e vorba de un copil care moare de cancer, ci pentru că  întotdeauna viaţa bate filmul şi pentru că în România unul din doi copii bolnavi de cancer moare, în timp ce în Europa de Vest 4 din 5 trăiesc.

A fost o reprezentaţie specială, organizată de Salvează Vieţi cu scopul lansării noii campanii destinate strângerii de fonduri pentru bolnavii de cancer, intitulată Cifrele înseamnă viaţă. Carmen şi Oana de la Salvează Vieţi tocmai asta fac, salvează vieţi. Se luptă cu un sistem întinat pentru a creşte şansele de suprevieţuire ale bolnavilor de cancer din România. Anul trecut au strâns 1 milion de euro din care s-au construit la Timişoara săli de izolare şi din care în prezent se construieşte primul laborator care va permite diagnosticarea corectă şi rapidă a tipurilor de cancer.

Citește în continuare „Tanti Roz îl salvează pe Oscar”

De ce să gândim pozitiv?

De astăzi promit să nu mai generalizez.

Este deja un stereotip faptul că românii sunt hoți și leneși. Nu doar că scrie pe toate gardurile Europei și pe toate titlurile de primă pagină, dar până și noi, în adn-ul nostru credem cu tărie acest lucru. Pentru că zilnic ni se spune că suntem proști, suntem hoți, că ne furăm căciula, că suntem șpăgari, nespălați și în toate felurile în care nu ne dorim să fim.  Iar după un timp ajungi să crezi asta și să vinzi la rândul tău mai departe aceleași mesaje.

Cam acesta a fost punctul de pornire al discuției cu o persoană care mi-a prezentat o perspectivă cât se poate de interesantă. Cum ar fi dacă am începe să prezentăm lucrurile cât se poate de precis și de corect. Argumentul omului este simplu. Unii români au toate atributele ingrate amintite, iar ceilalți nu. Spre exemplu dacă auzi pe cineva că spune despre români că sunt hoți, atunci automat te face și pe tine hoț. Excluderea asta subînțeleasă e doar în capul nostru și involuntar, în ochii și urechile celui care asistă, inclusiv tu devii un posibil atentator la bunurile altora. Tindem să ne departajăm de grup când spunem că românii sunt într-un fel nasol, când de fapt și noi suntem rodul aceleiași națiuni. Iar dacă avem respect pentru noi, ar trebui să avem și pentru ea.

Așadar da, unii români sunt hoți, lași, iresponsabili și incompetenți, la fel de bine cum unii români sunt muncitori, darnici, primitori și buni profesioniști, iar lista poate continua în ambele direcții.

Hai să începem de azi să ne spălăm rufele doar în familie. Să corectăm greșelile aici iar pe cartea de vizită să ne scriem numele cu mâna, nu cu piciorul. Asta nu înseamnă să renunțăm să ne dorim corectarea moravurilor. Iar presa are aici un rol major. Pumnii în gură pe care îi cară românilor prin generalizări și titluri mercantile sădește zilnic aceleași mesaje negative, fie că interesul este pur bănesc sau politic.

Inițiativa Rom este una ok și chiar dacă nu va schimba la propriu felul cum goagăl (ar trebui să-i pun marcă înregistrată dar nu mă obosesc) sugerează primele variante de căutare, cel puțin va planta o sămânță de optimism în mintea românilor normali și civilizați.