Îmbrăcatul și dezbrăcatul sufletului

În fiecare zi ne murdărim. De la praf, de la vorbe grele, de la griji, de la stres, de la dureri, de la priviri, de la vorbe, de la rău, de la urât, de la invidie, de la ură, de la stat jos, din metrou, de pe stradă, de la oameni, de la clanțe, de la vreme, de la muncă, de la stat.

Sufletul se întinează cu tot urâtul și se îngreunează ca stânca lui Sisif, apăsându-ne. Și sub toată greutatea, sufletul speră, iar speranța îi este răsplătită, căci perechea sa îi întinde o mână, o mână care dezlipește fiecare fir de mizerie de pe el așa cum toamna macină frunzele coborâte la picioarele ei.

Anunțuri

Dă în taste

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s