Rugăciunea la frunze

Niciodată nu mi-au plăcut regulile. Întotdeauna am crezut că o ființă se poate orândui prin bun simț, prin ceea ce îi dictează sufletul.

Nu sunt foarte dus la biserică. De mic fiind mi s-a explicat ce înseamnă religia, că există un Dumnezeu care a creat tot și că de obicei e bine să asculți de ce zice popa.

Nimic nu mi s-a impregnat însă după regulile bisericii. Nu îmi place religia și nu îmi plac regulile trasate prin ea. Cred că tot (despre care am aflat eu până acum) ceea ce, într-un fel sau altul, este inclus în cerințele religiei este de fapt listat în codul bunelor maniere instinctive, care ți se năzăresc la fel ca nevoia de a bea apă.

Unul din principiile prin care mă ghidez în viață este facerea de bine. Foarte rar a fost futere de mamă. Norocul meu. Altfel de fiecare dată când am decis să ajut am avut de câștigat. Fie material, fie acolo unde banii nu străbat.

În ciuda celor de mai sus cred că există un maestru păpușar care pune ordine în lucruri. Universul este prea frumos, prea armonios și prea echilibrat în haosul său. Și la fel cred că Dumnezeu, dacă așa îl cheamă, nu a ales să fie închis în biserici și în icoane pictate pe lemn, răstignit pe cruci și sculptat în aur. Dacă El e în tot, atunci mă pot ruga Lui oriunde ar fi.

Așa că atunci când decizi să mulțumești pentru binele pe care îl simți sau să ceri puterea pe care nu o găsești ai putea să încerci și cu o frunză.

Anunțuri

Dă în taste

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s