Halloween vs. Halloween

Urăsc halloweenul pentru că este una dintre prostiile importate de la americani. Dintr-o joacă de copii a devenit sport național să ne dechizăm în noaptea de 31 octombrie și să ne facem că arată a bal mascat. O treabă obosită care ne arată cât de retarzi suntem când ni se servesc gogoși mercantile gen Valentine’s.

Iubesc halloweenul pentru că este una dintre ocaziile în care te poți aduna cu prietenii. Din păcate nu ne exploatăm suficient sărbătorile și sfinții, nu ne bem suficient mințile și nici nu ne mai adunăm ca altă dăți de când o ardem virtual pe feisbuc sau pe tuităr.

De ce e bună Vocea României

Pentru că avem ocazia să auzim muzică.

Pentru că așa poate vom scăpa cândva de tonele de lături care ne sunt împinse pe ureche în fiecare zi.

Pentru că Brenciu este un mega entertainer.

Pentru că Brenciu contrastează cu ceilalți atât de bine.

Pentru că este difuzat marți, când de obicei erau filme cu Steven Segal.

Pentru că emisiunile de acest gen ne arată că un burrito poate să ascundă lucruri venite de la Dumnezeu.

Pentru că vedem o emisiune foarte tare. Mie unul mi se pare mai sus decât X Factor sau Românii au talent. Mult mai sus.

Treburi lăptoase

Ziceam ieri că am fost la cumpărături. Laptele nu ne lipsește niciodată din coș și nici acum nu era să plec fără. Mă duc să iau din raft și văd 3,99 lei un litru. WTF? Adică a ajuns 1 litru de lapte aproape 1 euro?

Acum, uitându-mă la România, te iubesc, probabil cea mai bună emisiune de investigații de la noi, m-a apucat din nou tremuriciul de nervi. Unul dintre subiectele abordate în această seară este cel al laptelui autohton, care ajunge la porci, în timp de noi bem lapte de import de la unguri sau de la polonezi, conform tipei de la comunicarea Albalact.

80% din laptele produs la noi este neconform. Adică dragă domnule nu e tras prin țeavă și muls automat și asta înseamnă că are conținut nociv. Și totuși toți tânjim la un litru de lapte de la țară, ba mai mult, ne uităm la el ca la diamante. În tot acest timp mii de români beau zilnic astfel de lapte și au băut de sute de ani și nu au avut nimic. Nu zic că alimentele nu trebuie să treacă printr-un proces tehnologic care să le asigure puritate, dar sunt sigur că lucrurile se pot face și prin metode mai simple, nu doar printr-o singură cale, standardizată și inflexibilă. Mulțumim UE. Maibine să mergem să bem de la raft, laptă hrănitor, spălat, pieptănat și reîncarnat, care are 4,5% zahăr.

Un litru de lapte de țară se vinde către procesatori cu 60-90 de bani. Da, adică de 40 de ori mai puțin decât dăm noi pe el la raft. Păi în cazul ăsta să-l dăm la porci zic.

Și industrializarea a avut grijă să le rupă picioarele și micilor fermieri din alte țări. În 2009 în Europa văcarii aruncau laptele pe sediul UE și pe câmp, pentru că ajunsese la 18 cenți litrul. Nu s-a schimbat nimic de 2 ani.

 

Cultul mocăciunii și adunatul de pe jos

Seara trecută am fost la Cora la cumpărăturile săptămânale. Și am lăsat o cârcă de bani. 350 de lei pe un coș de prostii. Mă rog, să las deoparte gândurile în care îi văd spânzurați pe toți comercianții de la raft.

Mergând prin magazin am văzut doi indivizi care s-au aplecat succesiv după un rahat (n-am văzut ce) pierdut de cineva. Parcă era un căcat mare poleit cu aur. Pe bune fraților. Unii se opresc și se uită la toate prostiile, poate cine știe ce avere e acolo. Dacă tot crezi că norocul s-a îngrămădit la ușa ta și ai să găsești avere pe stradă măcar să te ducă mintea că un lucru prețios e ușor de recunoscut, iar un flec rupt nu poate să ascundă nici diamante și nici teancuri de bani.

Dar comportamentul ăsta de încetinit mintal cred că derivă din cultul mocăciunii. Dacă e moca să fie fără număr. Exemple sunt destule, de la agheazmă și anafură, unde se împart coate din greu alături de dumnezei și sfinți cu toptanu, până la cozile de la inaugurările de economate. Înțeleg că sunt mulți care prețuiesc punga de zahăr și litrul de ulei, dar nu văd de ce trebuie să se umilească pentru atâta lucru, când se vede că viața nu i-a dus încă pe muchia unde umilința nu mai e o stare excepțională. Bașca faptul că nu știu ce caută, de ce cumpără ce caută și cât a fost reducerea. Era redus. Nu mai contează restul.

Curățenia bate jegul

Cine a fost primul, jegul sau curățenia? Adică întâi a fost curat și am făcut noi jeg sau am fost jegoși și am început să ne spălăm. Și care ne-a plăcut mai mult? Spre exemplu în scara unde locuiesc liftul arată ca o cocină de porci. Asta bineînțeles că arată cât de nespălați sunt țăranii proști de pe scară. Dar să nu divagăm. Președintele invocă scuze pentru ignoranța și prostia crasă pe care o emană prin faptul că oamenii nu ar întreține un lift curat. Bine zic eu, dar ai încercat?

Experiența de până acum mi-a arătat că omul se comportă mai civilizat dacă îi oferi un mediu pe măsură. Ați văzut pe cineva aruncând ambalajul de la înghețată pe jos în mall (pe când la mine în lift e aproape zilnic vara) sau scriind cu markerul pe oglinda din cabina de probă “Rapidu suge pula”? Stadionul național e un alt exemplu de trezire a rușinii. Sper să rămână așa. Cred că avem o mare dorință de a ne civiliza, dar avem foarte puține lucruri care ne motivează în jurul nostru.

Există și exemple de jegoși care ar dormi în propriul rahat chiar dacă au marmură în baie. Dar nu despre ei e vorba.

Avem șanse?