Halloween vs. Halloween

Urăsc halloweenul pentru că este una dintre prostiile importate de la americani. Dintr-o joacă de copii a devenit sport național să ne dechizăm în noaptea de 31 octombrie și să ne facem că arată a bal mascat. O treabă obosită care ne arată cât de retarzi suntem când ni se servesc gogoși mercantile gen Valentine’s.

Iubesc halloweenul pentru că este una dintre ocaziile în care te poți aduna cu prietenii. Din păcate nu ne exploatăm suficient sărbătorile și sfinții, nu ne bem suficient mințile și nici nu ne mai adunăm ca altă dăți de când o ardem virtual pe feisbuc sau pe tuităr.

De ce e bună Vocea României

Pentru că avem ocazia să auzim muzică.

Pentru că așa poate vom scăpa cândva de tonele de lături care ne sunt împinse pe ureche în fiecare zi.

Pentru că Brenciu este un mega entertainer.

Pentru că Brenciu contrastează cu ceilalți atât de bine.

Pentru că este difuzat marți, când de obicei erau filme cu Steven Segal.

Pentru că emisiunile de acest gen ne arată că un burrito poate să ascundă lucruri venite de la Dumnezeu.

Pentru că vedem o emisiune foarte tare. Mie unul mi se pare mai sus decât X Factor sau Românii au talent. Mult mai sus.

Treburi lăptoase

Ziceam ieri că am fost la cumpărături. Laptele nu ne lipsește niciodată din coș și nici acum nu era să plec fără. Mă duc să iau din raft și văd 3,99 lei un litru. WTF? Adică a ajuns 1 litru de lapte aproape 1 euro?

Acum, uitându-mă la România, te iubesc, probabil cea mai bună emisiune de investigații de la noi, m-a apucat din nou tremuriciul de nervi. Unul dintre subiectele abordate în această seară este cel al laptelui autohton, care ajunge la porci, în timp de noi bem lapte de import de la unguri sau de la polonezi, conform tipei de la comunicarea Albalact.

80% din laptele produs la noi este neconform. Adică dragă domnule nu e tras prin țeavă și muls automat și asta înseamnă că are conținut nociv. Și totuși toți tânjim la un litru de lapte de la țară, ba mai mult, ne uităm la el ca la diamante. În tot acest timp mii de români beau zilnic astfel de lapte și au băut de sute de ani și nu au avut nimic. Nu zic că alimentele nu trebuie să treacă printr-un proces tehnologic care să le asigure puritate, dar sunt sigur că lucrurile se pot face și prin metode mai simple, nu doar printr-o singură cale, standardizată și inflexibilă. Mulțumim UE. Maibine să mergem să bem de la raft, laptă hrănitor, spălat, pieptănat și reîncarnat, care are 4,5% zahăr.

Un litru de lapte de țară se vinde către procesatori cu 60-90 de bani. Da, adică de 40 de ori mai puțin decât dăm noi pe el la raft. Păi în cazul ăsta să-l dăm la porci zic.

Și industrializarea a avut grijă să le rupă picioarele și micilor fermieri din alte țări. În 2009 în Europa văcarii aruncau laptele pe sediul UE și pe câmp, pentru că ajunsese la 18 cenți litrul. Nu s-a schimbat nimic de 2 ani.

 

Cultul mocăciunii și adunatul de pe jos

Seara trecută am fost la Cora la cumpărăturile săptămânale. Și am lăsat o cârcă de bani. 350 de lei pe un coș de prostii. Mă rog, să las deoparte gândurile în care îi văd spânzurați pe toți comercianții de la raft.

Mergând prin magazin am văzut doi indivizi care s-au aplecat succesiv după un rahat (n-am văzut ce) pierdut de cineva. Parcă era un căcat mare poleit cu aur. Pe bune fraților. Unii se opresc și se uită la toate prostiile, poate cine știe ce avere e acolo. Dacă tot crezi că norocul s-a îngrămădit la ușa ta și ai să găsești avere pe stradă măcar să te ducă mintea că un lucru prețios e ușor de recunoscut, iar un flec rupt nu poate să ascundă nici diamante și nici teancuri de bani.

Dar comportamentul ăsta de încetinit mintal cred că derivă din cultul mocăciunii. Dacă e moca să fie fără număr. Exemple sunt destule, de la agheazmă și anafură, unde se împart coate din greu alături de dumnezei și sfinți cu toptanu, până la cozile de la inaugurările de economate. Înțeleg că sunt mulți care prețuiesc punga de zahăr și litrul de ulei, dar nu văd de ce trebuie să se umilească pentru atâta lucru, când se vede că viața nu i-a dus încă pe muchia unde umilința nu mai e o stare excepțională. Bașca faptul că nu știu ce caută, de ce cumpără ce caută și cât a fost reducerea. Era redus. Nu mai contează restul.

Curățenia bate jegul

Cine a fost primul, jegul sau curățenia? Adică întâi a fost curat și am făcut noi jeg sau am fost jegoși și am început să ne spălăm. Și care ne-a plăcut mai mult? Spre exemplu în scara unde locuiesc liftul arată ca o cocină de porci. Asta bineînțeles că arată cât de nespălați sunt țăranii proști de pe scară. Dar să nu divagăm. Președintele invocă scuze pentru ignoranța și prostia crasă pe care o emană prin faptul că oamenii nu ar întreține un lift curat. Bine zic eu, dar ai încercat?

Experiența de până acum mi-a arătat că omul se comportă mai civilizat dacă îi oferi un mediu pe măsură. Ați văzut pe cineva aruncând ambalajul de la înghețată pe jos în mall (pe când la mine în lift e aproape zilnic vara) sau scriind cu markerul pe oglinda din cabina de probă “Rapidu suge pula”? Stadionul național e un alt exemplu de trezire a rușinii. Sper să rămână așa. Cred că avem o mare dorință de a ne civiliza, dar avem foarte puține lucruri care ne motivează în jurul nostru.

Există și exemple de jegoși care ar dormi în propriul rahat chiar dacă au marmură în baie. Dar nu despre ei e vorba.

Avem șanse?

Cel mai tare în brand

Nu este nici Arnold, nici Van Damme,nici Dancăn Măclaud și nici Chuck Norris. Este tot băutura doctorie, de care nu ne putem despărți, Coca Cola.

Conform Interbrand top 100 pentru anul ăsta arată cam așa:

De remarcat că în top 10 există o singură schimbare. Nokia a schimbat locul cu Apple. În rest toți au rămas pe poziții.

Metodologia de calcul include trei criterii:

  • performanța financiară (adică bănetul adus investitorilor)
  • rolul brand-ului (cât din decizia de cumpărare a depins de brand, excluzând prețul și caracteristicel produsului)
  • și puterea brand-ului (capacitatea brandului de a securiza vânzări în viitor pe baza unui set de 10 factori)

De ce mergi la mall?

Ei bine da, pe lângă alte metehne grave ale mele, cum ar fi bârfa și cititul tabloidelor, iată că merg la mall. Șoc și groază pe aleea liceului absolvit, poza mea fiind dată jos de pe the hall of fame.

Da, merg la mall pentru că mi se pare singurul loc decent unde poți să-ți cumperi țoale sau să vezi un film neîmprumutat. Ai toate magazinele la grămadă la fel ca mașinile la salonul auto. Pentru bărbații care funcționează pe principiul văzut, plăcut, cumpărat e ideal, iar pentru femei e la fel. Acest mic univers le oferă locul ideal unde să contemple haina în raft și pe umeraș, să o probeze, să o admire cum îi vine în oglindă, să facă la fel cu toate celelalte 8 țoale alese din primul magazin în care a intrat și tot așa. Este foarte posibil ca în momentul în care bărbatul a terminat deja de vizitat ultimul magazin, femeia să fie abia la al doilea .. produs probat.

Pe de altă parte detest la mall faptul că, în ciuda a 2.000 de locuri de parcare, mulți se vor înghesui  cu 4 mașini pe 3 locuri destinate persoanelor cu handicap pentru a fi în buza intrării, pentru că acolo văd retarzii care nu au luat bacul hlizindu-se ca niște babuini rași pe creier și pentru că prețurile arată cât de neam prost sunt comercianții și cât de fraieri sunt cumpărătorii. Cu alte cuvinte, mall-ul este o altă invenție minunată pe care omul o mânjește cu multă dăruire.

Bag de seamă că am mai multe motive să nu merg la mall, decât să merg.

P.S. m-am chinuit mai bine de 5 minute să găsesc videoclipul original, dar numai labe triste, presupun încărcate de niște moliști retarzi

De dragoste fără număr

În metrou fiind și bloguri răsfoind, îmi opresc privirea pe ultima postare a Anei. E vorba despre dragoste și cum tot se toarnă mii de taste elogiind-o, preamărind-o și adulând-o.

Aceeași întrebare mi-o tot puneam și eu încercând să înțeleg de ce (aproape) toată muzica vorbește despre dragoste. Copiil fiind, îmi întrebam părinții de ce toate tantiile și nenii de la tv tot o țin langa de dragoste. Fie că era vorba de Angela Similea, Mihai Constantinescu sau alți dinozauri ai muzicii românești, ori de tradiționalele populare, într-un fel sau altul cineva oferea inima altcuiva, bădița fura câte-o săruare în deal sau se regăseau pe undeva prin gări.

Lucrurile nu s-au schimbat. Acum se vorbește în metafore. Unii sunt preocupați cu gura fetelor, altele stau cu țâțele la soare, altele fac moturi și se lasă greu și tot așa. Mai există și muzica rock care o tot arde cu mesaje pe sub piele și uneori o dă în trestețe, rap-ul care ne tot povestește în rime ce nașpa e viața și ce greu o duci pe bloc, în bloc și pe lângă bloc, maneaua unde iarna e ca vara și aolirea perpetuă, dar și arănbiu’ care se prelinge prin difuzoare mai ceva ca mierea pe felia de pâine prăjită. Oricât am suci-o hard core-ul liricii muzicale rămâne dragostea, iubirea, sex-ul, orice formă de alăturare între bărbat și femeie.

Cum să facem să scăpăm de acest stigmat?

Sursă foto.