Regăsirea eului interior

Citesc tabloide. Dar nu cumpăr ziarele pentru că vreau să salvez planeta, ci răsfoiesc pe net. Impropriu spus că le citesc, pentru că pierd de fapt timpul chiorându-mă la poze și la comentarii, care pe cuvânt de pionier că sunt savuroase.

Dintre toate bășinile pe care viața mi le arată, tabloidele le găzduiesc pe cele mai puturoase. Poate ați observat că uneori, pentru introducerea în peisaj a unor persoane cu existență obscură, provenind dintr-o galaxie far, far ăuăei, dragii de redactori recurg la apelative care pun punctul pe i-ul meseriei nevertebratei. „Cântăreața X” și-a suflecat un crac de pantalon, „Dansatoarea Y” s-a aplecat după un șervețel folosit, iar dacă prin vene le curge sânge nobil de curacao, te trezești pe pagină cu ditamai „Modelul Z”. Vasăzică coțohârlele sunt atât de diafane încât li se prezintă numele de cod conștiinței colective pentru a se desluși misterul care, de obicei, rămâne mai pronunțat decât al apariției ciupercilor după ploaie.

 

 

Anunțuri

Dă în taste

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s