Crocodilul înghețat de la Frankfurt

Să vă povestesc ce experiență culinară desăvârșită am trăit în această seară.

Mă aflu într-o delegație cu 3 presari la Frankfurt și am ieșit, după o zi lungă și obositoare de salon, să halim ceva. Cu o seară în urmă ne delectasem flora stomacală cu ceva platou nemțesc, așa că acum eram dispuși să încercăm ceva diferit.

Mergând pe lângă hotel ne sare în ochi, și când spun sare, zic la propriu ca un cangur săltăreț, un pub cu specific australian. Ne și imaginam cum înfulecăm niscaiva hălci de exotisme.

Ne așezăm frumos, primim meniul și ne punem pe citit. Comandăm prima dată un rând de beri Foster’s direct din inima Australiei. Bunicică la gust, fără să mă dau în vânt, dar nici să o dau în lături.

După ce studiem bine meniul și facem poze ca să știe toată terasa că suntem pescăruși aterizați din neant, ne proptim vederea într-un platou pe care îl comandăm pentru 3 persoane, întrucât unui dintre noi era frate cu codrul și pe veci certat cu carnea.

Toate bune și frumoase, sorbeam noi de zor din bericioaice și ne pomenim cu platou’ de mai jos în față.

stânga emu, dreapta cangurul și în mijloc crocodilul cu fulgi

După ce degustăm emuul și cangurul, de ne sărea carnea printre dinți, începem să ne chiorâm la așa-zisul crocodil, și spun așa-zisul pentru că nu avea nici dinți și nici solzi, ci doar consistența și gustul unui piept de pui. Unul dintre oamenii cu care aveam cinstea să cinez era versat în bucătării exotice și îmi zice că el a mâncat crocodil și că ăla nu e croco. De fapt nu trebuia să ne zică nimeni că ăla nu era crocodil pentru că noi mâncasem pui la viața noastră și în genere românul e sătul de pui și când ești sătul de ceva cu siguranță îl recunoști în orice lineup al poliției.

De aici începe partea fun.

Eu: Ce facem?

Omul care mâncase croc (îi vom zice croco): eu zic să ne luăm de ei frate, le zici tu?

Eu: O băgăm pe aia cu bad cop, good cop, eu că știțiii, și tu cu ține-mă frate că-i rup?

Croc: Hai că vedem.

Fratele cu codrul: Băi după ce îmi vine mie burgerul vegetarian că altfel aștia își clătesc protezele prin el.

Ok spunem și ne pregătim să îndurăm așteptarea. Și Dumnezeu mi-e martor că vine chelnera și mai aduce o bere și ia o farfurie, pleacă, burgerul nu venea, mai vine o dată și ne întreabă dacă am terminat și noi trei de colo cu câte o bucată de purocodil în farfurie nu, nu, că mai avem, și înghițeam în sec așteptând burgerul să putem să ne vărsăm amarul.

Într-un final vine burgerul și îi spun chelneriței:

Noi suntem mai străini de mâncarea asta australiană dar chestia asta din farfurie arată și are un gust foarte puternic de pui.

Ea: nu știu, hai că vorbesc cu bucătarul să văd ce s-a întâmplat.

După o vreme fata revine și ne transmite că bucătarul semnează cu sânge că am mâncat chiar carne de crocodil.

Croc: rugați vă rog managerul sau bucătarul să vină puțin!

Ni se arată un nene care părea indian și vorbea engleză fix ca unul din India, și la rândul lui se jură că am mâncat crocodil.

Croc: eu am mâncat crocodil și ăsta nu e crocodil.

Managerul: și ce pot face pentru dumneavoastră?

Croc:să ne aduceți trei bucăți de crocodil.

Managerul: ok, merg să vorbesc din nou cu bucătarul.

După încă o bucată de vreme vine fătuca și ne anunță că, atenție, carnea de crocodil este înghețată și durează cam 20 de minute să se facă. Dacă vrem așa sau nu.

Adicătelea stai așa, ai carne de crocodil, dar fraierilor le-ai marcat pui ca să nu desfaci balotul.

Și spunem că așteptăm, că noi vrem crocodil.

Pleacă și revine ofuscată după alte minute spunându-ne că a vorbit cu patronul și s-au răzgândit și că nu ne mai dau crocodil că e scump și nu dezgheață carnea pentru trei bucățele. Iar noi ne vom alege cu un discount la notă în valoarea crocodilului.

Noi revoltați cerem din nou să vorbim cu managerul.

Și revoltați rămânem pentru că managerul nu a mai venit, iar fătuca s-a înfățișat direct cu nota scăzută cu 12 euro.

Ne lasă nota până să mai zicem ceva și pleacă. Noi ne uităm unul la altul, râdem ca să nu plângem și nemaidorind să continuăm șarada plătim suma respectivă și plecăm.

Nu am procedat normal. Trebuia să murim cu ei de gât pentru că au îndrăznit să servească pui în loc de carne de crocodil. Pentru că au fost imbecili și au susținut că ne servesc una și apoi și-au dat foc la valiză recunoscând alta și pentru că nu vorbim de vită în loc de porc, vorbim de un fel care se vinde cu 50 de euro. Dar eram prea obosiți și stupefiați să continuăm un circ ieftin.

Sper doar ca bucățile de emu și cangur să fi fost autentice pentru că aveau totuși un gust diferit față de cărnurile pe care le-am mai mâncat în trecut.

Și uite așa nenorociri dintr-astea se pot întâmpla și la nemți, acolo unde credem (greșit) că litera de lege e literă de lege și nimeni nu zice pâs în fața corectitudinii.

Feriți-vă de KAKADU.

Anunțuri

4 gânduri despre “Crocodilul înghețat de la Frankfurt

Dă în taste

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s