Descurcarea și încurcarea

Nu știu dacă ați observat, dar răspunsul clișeu pentru destul de mulți români când sunt întrebați ce (mai) fac este: “mă descurc”. Și fericitul nu se referă la vreun joc de puzzle sau labirint intelectual în care se regăsește și din care vrea să iasă cu ardoare, ci la faptul că viața însăși i-a așternut dinainte soluția pentru ițele în care tot ea, în mârșăvia ei, a ales să îl încurce pe individ.

Așadar suntem națiunea care se descurcă. Dar nu așa.

Afară (nu) plouă cu bani, ne descurcăm.

Sănătatea e la pământ, ne descurcăm.

A venit toamna, ne descurcăm.

A venit criza din nou, ne descurcăm.

A început școala, ne descurcăm.

Am ratat școala, ne descurcăm.

Uneori mă întreb dacă acest cuvânt are rol cauterizant sau moralizator. Ne propunem să ne lingem rănile și să așteptăm compasiunea celui cu care discutăm sau să ne apucăm de bărbie, să ne lipim două palme și să ne ridicăm în picioare ca un erou din filmele americane?

Anunțuri

Un gând despre “Descurcarea și încurcarea

Dă în taste

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s