Oradea și oamenii fără bagaje

După ce ne pleoștește pe pista de aterizare garează avionul și cobor ca un Onanis din private jet.

Miroase a iarbă proaspăt tunsă. E senzația aceea de natură, de libertate desăvârșită. De fapt o iau la picior pe o alee încadrată de niște pomișori, care mă poartă pe lângă clădirea modestă a aeroportului din Oradea care se renovează.

Ajuns în fața clădirii sunt anunțat că trebuie să aștept bagajul aici.

Hello Oradia!

20110830-223756.jpg

20110830-223809.jpg

Cum ne dăm pe două roţi

Când am păşit prima dată în Amsterdam, da, da, în Amsterdam, nu pe un nor de fum deasupra Amsterdamului, am fost suprins de numărul mare de bicle. De la fătuca grăbită la coafor până la corporatistu’ cu nodul lui Adam sugrumat de nodul cravatei toţi călare pe cadru cu şaua în fund şi ghidonul în mâini alergau ca nişte şoareci în cutie prin labirintul de canale ale hailanderilor.

Am fost realmente surprins de două evenimente.

Primul a fost când un nene a căzut de pe bicicletă. Timpul a stat în loc, omul s-a adunat de pe jos, au vorbit ceva în limba lor interesant de hârâită, iar traficul şi-a reluat cursul. În Bucureşti pătimitul şi-ar fi luat niscaiva flegme şi înjurături, cărniţă pe la gură , invocare duhuri şi oseminte etc.

Al doilea eveniment a fost când eram într-un taxi pe marginea unui canal. Acolo nu era loc decât de o maşină, fiind o bandă pe sens unic. Bineînţeles că soarta potrivnică a făcut ca un biciclist să fie în faţa noastră, iar taximetristul, nţ, nu aţi ghicit, nu l-a călcat, mergea încet şi cuminte în spatele biciclistului cu un calm de bătrânel la 80 de ani tras de nepoţi de barbă şi cu o lejeritate de primar de sector. Omul era atât de relaxat încât începeam eu să fierb. Da, minune vă zic. Dar despre relaxarea din Amsterdam într-un alt episod.

A, ce vroiam să zic este că s-a scumpit benzina iar. Dar nu îmi fac idealuri că românii vor trece pe două roţi că nu e fiţă încă. Asta nu pricep oamenii ăştia de promovează salvarea pinguinilor de la pol, că bicicleta nu ve merge în România decât dacă Moni o va ţine între craci şi dacă va avea furca bătută cu cristale Scaraoschi.

Şmecheria e brăţară de aur

Copiil fiind ca prostul învăţam că meseria este cea care îmi va lumina drumul desăvârşirii în societatea atent marinată în prinţipii şi idealuri capitaliste.

Adult fiind mă resemnez pe principiul bancului care se încheie cu mama care îi spune copilului „fii prost şi fă facultate să ajungi de râsul lumii”, citind post scriptumul editorialului lui Cristian Tudor Popescu.

Ce avocat, ce medic, ce arhitect, ce piarist, ce manageru’ lu’ peşte prăjit?

Dacă nu eşti tată de Borcea sau văr de Becali atunci nu ai făcut nimic în viaţă. Fuguţa la evidenţa populaţiei că locurile sunt limitate.

La început îți dorești iar apoi ți se cuvine

De fiecare dată când mă gândesc la firea omului îmi vin în gând cuvintele lui Pacino din The Devil’s Advocate:

Look but don’t touch. Touch, but don’t taste. Taste, (but) don’t swallow.”

Cred că acest citat surprinde foarte bine firea umană.

De exemplu ne dorim un lucru foarte mult.

Să zicem ca femeie un epilator cu IPL, iar ca bărbat un iPad2.

Totul începe cu dorință, afli despre, trebuie să îl ai. Deocamdată nu poți decât să îl dorești.

Apoi vine căutarea. Pe net, pe forumuri, pe magazine online etc. Energia ți se canalizează spre unicul scop al momentului.

Când ești hotărât(ă) mergi la un magazin să îl vezi pe viu, să îl experimentezi, să îl atingi. Dar încă nu e al tău, nu poți decât să te amăgești în cel mai fericit caz cu o probă scurtă dacă produsul este expus pentru teste. Doar puțin taste.

Odată ce ai făcut rost de bani vine momentul să îl ai, să fie doar al tău, obiectul acela nou care îți va aduce fericirea momentului și nu numai. Dai fuga, îl cumperi și apoi te uiți la el victorios ca un vânător ce ridică trofeul pentru poza de ramă.

Și așa dorința a devenit realitate. Este al tău, acum face parte din viața ta, chiar din tine. Și la scurt timp ajungi să crezi că oricine ar trebui să aibă un asemenea obiect, pentru că nu este un moft, este ceva foarte normal, iar tu, la fel ca orice om muncitor de pe planetă îl meriți cu prisosință.

Ideea de mai sus poate fi extrapolată la orice vârstă și la orice clasă socială. Mai mult, timpul dintre dorință și posesie poate diferi de la caz la caz e limpede.

De acum se trage doar pe nas

Când credeai că le-au inventat pe toate vânzătorii de plăcere lichidă te lovesc peste scăfârlie cu genialitatea lor debordantă.

Beutorii de arome fine au de acum plăcerea să-și tragă pe nas preferatele. Se cheamă oxy shots , iar efectul e mai garantat decât dacă câștigi la loto sau îți nimerește Neti horoscopul deoarece intri in the zone de 4 ori mai rapid decât când le dai pe șoseaua gâtului. Drogații știu de ce.

Acum putem muri fericiți de beți.

P.S. Și Proteveul cică „autoritățile din Spania în alertă”. Normal, să prindă și ei rând la suzetă.

Te uiți în sus și vezi:

1. Avioane – clasic
2. C&c@t – e de la avioane
3. Medic – Culcă-te la loc, poate trece
4. Pe maică-ta – iar te-ai îmbătat ca porcu’
5. Țâțe – te-ai scos
6. Cer – ești pe drumul cel bun
7. Clanța – iar te-ai îmbătat ca porcu’
8. Tavanul alb – ce te așteptai dacă nu l-ai făcut mov?
9. Norocul – de ce tre să stea el deasupra?
10. Frunze – ești pe drumul cel bun
11. Balcoane (de apartament perverșilor) – te pregătești de duș
12. Profa de sport – ești praf, iar or să râdă fetele cu curu’ de tine, dar amândoi știm că asta îți dorești
13. Apă – înoată mai cu spor
14. O asistentă – carpe diem
15. Pe șefu – o schimbare este întotdeauna de bun augur
16. Negru – închide și redeschide
17. Mărgele – mai bine vedeai țâțe
18. Păr – e momentul pentru codițe
19. Gogoși – numele Domnului fie binecuvântat
20. Capacul portbagajului – iar te-ai că€?t spre ventilator
21. Pământ – măcar e liniște
22. Chipul ei – te apropii
23. Preotul – te-a luat cu vertij de la babele din biserică
24. O lopată – pregătește-te pentru negru
25. Bani – norocul stă întotdeauna deasupra
26. O muscă – și ți-a tot zis să pui plasă
27. Viața – tot încerc să înțeleg de ce să mă uit în sus când orizontul e pe orizontală

Și?