S-a întâmplat în această dimineață. Vedeta e speriată de moarte!

A aflat o țară întreagă! Rămâi prost dacă nu citești. Vestea i-a înlăcrimat pe fani!

press-manipulation-cartoon

Da, da, al 4-lea mușchi ca intensitate a încordării în stat este esențial pentru orice iz de democrație și pentru evoluția unei adunări umane în general. Nu degeaba este supranumită câinele de pază al democrației. Deși (unora) ne place să citim și cărți (nu ași și șeptari), presa este cea care ne livrează periodic noutățile și, din păcate, din ce în ce mai rar, analize care ne ajută să înțelegem mai bine ce se întâmplă în jurul cetății. Mulți scriitori la ziar au câștigat respectul cititorilor pentru modul de a scrijeli, pentru imparțialitate sau pentru investigațiile care dau în vileag găinăriile aleșilor noștri care au ales să calce strâmb. Continue reading „S-a întâmplat în această dimineață. Vedeta e speriată de moarte!”

„Berbeci imaginari care aleargă prin stele”

IMAG0410

Mama a încercat, m-a dus la biserică, la împărtășanii, trecut pe sub mese, învieri și alte alea. La un moment dat chiar m-am dus și singur, deși nu prea știam de ce mă duceam. Prin liceu profu’ de religie, un tip mișto de altfel, ne-a rugat să mergem la slujbă și apoi să discutăm impresii. A fost momentul când am decis că biserica nu e locul meu preferat când se mai află și alți oameni în ea. Nu înțeleg de ce, cuvioasele babe, smeritele femei, prea pioșii bărbați și cucernicii moși, oile și pâinea lui Dumnezeu, se dau de ceasu’ morții de habotnici ce sunt, iar când vine vorba de minimum de respect se mhmm cu jet pe cuvântul popii, al celor șapte ani de acasă și al Ăluia de sus inclusiv.

Continue reading „„Berbeci imaginari care aleargă prin stele””

Resemnarea și nepăsarea

i_lied_get_over_it_politician_vo_1158085

Cele mai bune prietene ale românului. Nu râul, nu ramul, ci tremurul temător specific sclavului asuprit. Șapca strânsă în mâini, spatele ușor adus, capul plecat, ochii supuși, mimica îngenuncheată, e peisajul din realitatea considerată apusă, din perioada comunistă, însă, pe care sunt sigur că-l mai regăsim la tot pasul prin instituțiile de stat și nu numai.
Continue reading „Resemnarea și nepăsarea”

Viaţa la coadă

image

Părinţii ne povesteau cum bunăoară stăteau la cozi şi cum toată ziua era o coadă interminabilă la magazine. Acum totul s-a schimbat. Oare? Ia să vedem:
– când ţi se naşte copilul stai la coadă să-l declari la evidenţa populaţiei;
– când îl înscrii la grădiniță stai la coadă;
– când mergi la cumpărături stai la coadă la casă;
– când îţi place de cineva s-ar putea să stai la coadă;

Continue reading „Viaţa la coadă”

Să mai zică cineva că Dumnezeu nu te încearcă

Milano, mâncăm de prânz, soţia nu poate duce toată porţia de paste. Zic hai să luăm la pachet, nu mi se pare nimic rușinos, ba chiar ceva de făcut oricând poţi evita aruncarea mâncării. Ea zice hai să nu ne complicăm. Aveam să ne întâlnim cu cineva şi să fi cărat mâncarea de colo colo nu era tocmai comod. Zăresc pe geam un nene care părea că s-ar fi bucurat să primească niste paste calde şi zic să-l fericim pe om. Zis şi făcut, luăm pachetul şi când să i-l întindem nevoiaşului acesta scutură nervos din cap de două ori trădând zbuciumul puţinei lucidităţi rămase între urechi. Asta e, mergem mai departe. Pun caserola în rucsac convins că nu va curge şi că vom găsi repede un altul, mai cooperant, pentru care foamea învinge raţiunea .. sau lipsa ei.

După o vreme verific rucsacul ca să văd dacă nu cumva curge şi … surpriză, mai multe lucruri bălteau în grăsime. Ooof! Scot, şterg, plec mai departe cu caserola în mână. Ne vedem de treabă şi după vreo 30 de min de mers prin Brera dăm de un alt homeless. Uşurare, alerg spre el ca spre iubirea regăsită, îi întind mâncarea şi primesc un „grazie, ciao!”. Mulţumirea cred că a fost a lui, iar salutul părea de mai sus, de mult mai sus, dar sper de bine.

P.S. ştiu, la carte zice să faci rugăciunea şi pomana în taină, dar povestea asta pare prea ruptă din cele cu învățăminte.

Somnul PR-ului naşte o societate tâmpită

Da, chiar aşa. Cum şi-au permis tablagii, garcea, milițienii să amendeze un om care trecea neregulamentar strada şi, mai mult, la refuzul legitimării să îl încătuşeze cu bestialitate?!?

Prin 2005, când vedeam un promo obosit la Vacanța Mare şi luam o porție de garcea, împins şi de imaginile veşnice ale polițistului american în fața căruia te caci pe tine încă de la primele vorbe, mi-a venit idea să sun la IGP şi să le propun o campanie de PR. Avântul instituțional îmi întrecea expertiza sau nivelul de percepție a realității dar am sunat cu aplomb şi naivitate şi m-am lovit de o voce feminină care m-a bla blaaaa blaaa asigurat că se derulează bla bla multe campanii de imagine ale Poliției Române.

De atunci şi până zilele astea, când o cetățeană s-a pus perpendicular pe voința organului de ordine, am abandonat subiectul. S-ar părea că la fel a făcut şi departamentul de PR din cadrul Poliției Române. Deşi sunt convins că sunt foarte mulți oameni care fac cinste acestei meserii în România, presa, mediile de comunicare în general şi chiar discuțiile la un pahar de vorbă favorizează mai degrabă polițistul prost, beat, cu exces de zel, infractor, neputincios în fața telefonului către superiori şi în multe alte ipostaze nedorite. Sunt zale în lanțul cu care ne legăm zilnic de picior bila care ne duce din ce în ce mai adânc în haosul nerespectării legii şi a sfidării conceptului de regulă valabilă pentru mase. Nu voi intra în polemica faptului că vorbim şi de un efect al palmelor pe care legea le-a încasat constant de la clasa politică până nu demult, iar politicul este breaking news pe toate gardurile.

Aşa că aştept cu nerăbdare ca PR-ul să devină instrument şi pentru Poliție, nu doar pentru DNA şi ANAF.

Ţara ta are nevoie de tine

Am văzut imaginile cu cei doi candidaţi la scaunul de la Cotroceni şi mi se pare că imnul nostru are sens acum mai mult ca niciodată. De ceva ani buni românul doarme, doarme sub un strat gros de făină, ulei, zahăr şi găleţi, dar şi de procente de pensie. Românul doarme sub un strat gros de indiferenţă şi pasivitate, pentru că jobul său e bun, salariul suficient pentru ceea ce el numeşte trai decent, iar el nu poartă decât dispreţ pentru cei care votează sub semnul bancnotei. Românul doarme sub un strat gros de resemnare, pentru că în faţa oglinzii votul său nu contează, în sinea sa, votul său este neputincios în faţa tăvălugului de pomeni electorale, iar cercul său de prieteni este prea mic în faţa sutelor de autobuze cu turişti. Nimic mai neadevărat. Votul nostru contează, da al nostru, al maselor, mai ales al celor peste 45% 8.000.000 care nu vin la urne. Un vot unic nu contează, dar votul românilor contează. Este cel care poate răsturna orice premeditare.

uncle_sam

Dragi prieteni, amici, cunoscuţi şi necunoscuţi, deşteptaţi-vă! Votul vostru contează. Nu ne îmbătăm cu apă rece. România nu va fi diferită de luni încolo. Însă avem şansa ca în urma acestui vot să ne îmbătăm cu ceea ce mulţi nu mai au, cu speranţă.